Intâi de toate ar trebui să definim arta. Arta este un mod de exprimare cu ajutorul formelor, culorilor, sunetului, cuvintelor uneori combinate. De-a lungul timpului, pe lângă artiștii ce au folosit arta ca mod de exprimare, au aparut și cei care au început să studieze arta ca percepție psihologică. Cuvântul magic ce stă la baza exprimării artistice este echilibrul. Acest echilibru poate fi material sau perceptual. Să presupunem că dorim să așezăm unele peste celelalte mai multe pietre. Va trebui să luăm în considerare legile fizicii. Va trebui să ținem cont de greutate, centrul de greutate și forma acestora pentru a le putea așeza una peste cealalta iar rezultatul să fie unul stabil. La fel și în arta vizuală, va trebui să căutam un echilibru vizual. Spre deosebire de legile fizicii, aceste “legi” perceptual-vizuale pot fi interpretate ușor diferit în funcție de cultura și mai ales experiența anterioară care stă la baza oricărui proces de interpretare. Așa a apărut Gestalt psychology (Psihologia Formei), curent din psihologie care încearcă să “explice” artele vizuale. In fotografie ne referim la aceste reguli ca fiind Reguli de Compozitie.
Una dintre aceste reguli, probabil cea mai cunoscută, este regula treimilor. Această regulă explică dorința privitorului de a găsi echilibru în arta pe care o privește. Artiștii au înțeles acest lucru și au încercat să găsească un echilibru vizual redat de poziționarea subiectului în cadru.
Importanța unui element într-o fotografie este influențată de dimensiunea acestuia (aici ne referim la spatiul ocupat de element în fotografie) și de culoarea acestuia (unele culori fiind mai puternice ca altele). Astfel subiectul fotografiei (fie că vorbim de un obiect, o ființă, un grup sau chiar o stare) va trebui să fie cel mai important element în cadru.
Acum că avem un subiect, unde îl poziționăm?
Regula tremii se referă la poziționarea subiectului în cadru într-unul din punctele forte ținând cont de dimensiune, orientare, formă, culoare, direcția de deplasare și de multe ori este explicată sau înțeleasă greșit. In princiupiu regula treimilor este simplă: asezăm subiectul într-un punct forte.
Care sunt aceste puncte?
Dacă împărțim fotografia în 3 parți egale, atât pe orizontală cât și pe verticală, vom obține patru puncte de intersecție. Aceste intersecții sunt punctele forte pe care se bazează regula treimilor.
Punctele forte sunt de fapt puncte de echilibru vizual, unde asupra subiectului, suma fortelor de atractie este zero. Forțele perceptuale în artă sunt o combinație de interpretare a legilor fizicii cu principiile Gestalt.
Așezarea subiectului în aceste puncte forte va fi influențată de forțele de atracție perceptuale, forțe pe care le simțim vizual atunci când privim. Această parte o vom aprofunda la lecțiile despre echilibru, de-a lungul lecțiilor despre arta și compoziția fotografiei.
Să luăm un exemplu practic. Avem în fig.1 un pinguin așezat într-unul din punctele forte respectând regula treimilor și cu toate acestea fotografia este dezechilibrată. De ce? Este ca și cum am pune intr-o balanță o greutate pe talerul din dreapta și în stânga nu adaugăm nimic. Balanța se va înclina către dreapta. Cum putem echilibra balanța?
In fig.2 avem una dintre variantele de a readuce echilibru în fotografie prin poziționarea în punctul forte opus (pe diagonală) un element asemanător cu cel initial. Comparând cu balanța, acum având aceeași greutate pe ambele talere aceasta nu se mai înclină spre dreapta.
Altă variantă în a echilibra cadrul este de a umple fotografia cu subiectul prin crop. In fig.3 avem subiectul ocupând el însuși două dintre punctele forte, echilibrând balanța.
Elementul cu care se poate echilibra fotografia nu este obligatoriu să fie asemanator sau de aceeași dimensiune cu subiectul nostru. In fig.4 am restabilit echilibrul cu ajutorul unui element mai mic dar cu o culoare ce îl face mai puternic.
Așadar regula treimilor nu se referă doar la poziționarea subiectului/elementelor în cadru. Regula treimilor se referă la echilibru.
